eflorescent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EFLORESCÉNT, -Ă, eflorescenți, -te, adj. 1. Care înflorește, care se află în eflorescentă (
1);
fig. înfloritor, bogat în aspecte sau detalii.
2. (
Chim.; despre săruri) care își pierde o parte din apa de cristalizare și capătă un aspect de pulbere. – Din
fr. efflorescent, lat. efflorescens, -ntis.eflorescent (Dicționar de neologisme, 1986)EFLORESCÉNT, -Ă adj. 1. (
Despre plante) Care înflorește. ♦ (
Fig.) Înfloritor, în floare.
2. (
Chim.; despre săruri) Care pierde din apa de cristalizare, devenind pulvurulent la aspect. [< fr.
efflorescent].
eflorescent (Marele dicționar de neologisme, 2000)EFLORESCÉNT, -Ă adj. 1. (despre plante) care înflorește. 2. (fig.) înfloritor, bogat în aspecte sau detalii. 3. (despre săruri) care pierde o parte din apa de cristalizare, căpătând aspect pulverulent. (< fr.
efflorescent, lat.
efflorescens)
eflorescent (Dicționaru limbii românești, 1939)*eflorescent, -ă adj. (lat.
effloréscens, -éntis). Care e în eflorescență.
eflorescent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eflorescént (e-flo-) adj. m.,
pl. eflorescénți; f. eflorescéntă, pl. eflorescénteeflorescent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EFLORESCÉNT, -Ă, eflorescenți, -te, adj. 1. (
Bot.) Care înflorește, care se află în eflorescență (1);
fig. înfloritor, bogat în aspecte sau detalii.
2. (
Chim.; despre săruri) Care prezintă eflorescență (2). — Din
fr. efflorescent, lat. efflorescens, -ntis.