efigie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EFÍGIE, efigii, s. f. Reprezentare în relief pe monede, medalii etc. a chipului unei persoane. – Din
fr. effigie, lat. effigies.efigie (Dicționar de neologisme, 1986)EFÍGIE s.f. Chipul unui suveran, al unui șef de stat, reprezentat pe o monedă, pe o medalie etc. ♦ (
Rar) Imagine a unei persoane; portret care redă doar asemănarea fizică. [Pron.
-gi-e, gen.
-iei. / < fr., it.
effigie, cf. lat.
effigies – imagine].
efigie (Marele dicționar de neologisme, 2000)EFÍGIE s. f. chipul unui suveran, al unui om de stat, de știință etc., reprezentat pe o monedă, medalie, marcă poștală. ◊ imagine a unei persoane; portret care redă doar asemănarea fizică. (< fr.
effigie, lat.
effigies)
efigie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)efígie (-gi-e) s. f.,
art. efígia (-gi-a), g.-d. art. efígiei; pl. efígii, art. efígiile (-gi-i-)efigie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)efigie f. reprezentarea unei persoane în pictură sau în relief:
monedă cu efigia suveranului.efigie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EFÍGIE, efigii, s. f. Reprezentare în relief pe monede, medalii etc. a chipului unui personaj important. ♦ Imaginea, portretul pictat, desenat, incizat etc. al unei persoane. — Din
fr. effigie, lat. effigies.efigĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)*efígĭe f. (lat.
effígies, d.
ef-fingere, a reprezenta. V.
figură). Reprezentarea, imaginea uneĭ persoane:
monetă [!] cu efigia suveranuluĭ.