efeminație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EFEMINÁȚIE s. f. (Rar) Caracterul celui efeminat; moliciune, slăbiciune. – Din
fr. effémination, lat. effeminatio.efeminație (Dicționar de neologisme, 1986)EFEMINÁȚIE s.f. Caracterul celui efeminat; moliciune, slăbiciune. [Gen.
-iei. / cf. fr.
effémination, lat.bis.
effeminatio].
efeminație (Marele dicționar de neologisme, 2000)EFEMINÁȚIE s. f. efeminare. (< fr.
effémination, lat.
effeminatio)
efeminație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)efemináție (rar)
(-ți-e) s. f.,
art. efemináția (-ți-a), g.-d. efemináții, art. efemináțieiefeminație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EFEMINÁȚIE s. f. (Rar) Caracterul celui efeminat; moliciune, slăbiciune. — Din
fr. effémination, lat. effeminatio.