efemeridă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EFEMERÍDĂ, efemeride, s. f. 1. Efemeră (
2).
2. (La
pl.) Notițe (de ziar sau de calendar) care arată evenimentele petrecute în aceeași dată în ani diferiți.
3. (La
pl.) Lucrare, sub formă de tabele, alcătuită cu anticipație de un observator astronomic și în care se indică pozițiile aștrilor și unele fenomene cerești din anul respectiv.
4. Fig. (La
pl.) Lucruri, gânduri etc. trecătoare; știri cotidiene de mică importanță. – Din
fr. éphéméride, lat. ephemeris, -idis.efemeridă (Dicționaru limbii românești, 1939)*efemerídă f., pl.
e (vgr.
ephemeris, -idos; lat.
ephémeris, -éridis). Jurnal, ziar. Pl. Table astronomice care arată pozițiunea planetelor pe toate zilele anuluĭ. Cărțĭ orĭ notițe care conțin evenimentele întîmplate în aceĭașĭ zi la diferite epoce.
efemeridă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)efemerídă s. f.,
g.-d. art. efemerídei; pl. efemerídeefemeridă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EFEMERÍDĂ, efemeride, s. f. 1. Efemeră (2).
2. (La
pl.) Note (de ziar sau de calendar) care arată evenimentele petrecute la aceeași dată în ani diferiți.
3. (La
pl.) Lucrare, sub formă de tabele, alcătuită de un observator astronomic care anticipează fenomenele cerești ce se vor desfășura în anul următor.
4. Fig. (La
pl.) Lucruri, gânduri etc. trecătoare; știri cotidiene de mică importanță. — Din
fr. éphéméride, lat. ephemeris, -idis.