ectoderm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECTODÉRM, ectoderme, s. n. Învelișul extern al embrionului, din care provin tegumentele și sistemul nervos. ♦ Tegumentul extern al celenteratelor. – Din
fr. ectoderme.ectoderm (Dicționar de neologisme, 1986)ECTODÉRM s.n. Înveliș extern al embrionului celular; ectoblast. ♦ Tegument extern al celenteratelor. [< fr.
ectoderme, cf. gr.
ektos – în afară,
derma – piele].
ectoderm (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECTODÉRM s. n. 1. înveliș extern al embrionului celular; ectoblast (1). 2. tegument extern al corpului celenteratelor. (< fr.
ectoderme)
ectoderm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ectodérm s. n.,
pl. ectodérmeectoderm (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECTODÉRM, ectoderme, s. n. Învelișul extern al embrionului, din care se formează epiderma, sistemul nervos, organele de simț, porțiunile anterioare și posterioare ale tractului digestiv. ♦ Tegumentul extern al celenteratelor. — Din
fr. ectoderme.