ecleror (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECLERÓR, eclerori, s. m. (
Înv.) Soldat trimis înaintea unei unități sau unei armate ca să cerceteze poziția si mișcările inamicului; iscoadă – Din
fr. éclaireur.ecleror (Dicționar de neologisme, 1986)ECLERÓR s.m. (
Ieșit din uz) Cercetaș, soldat trimis înaintea unei unități sau a unei armate ca să cerceteze pozițiile și mișcările inamicului; iscoadă. [< fr.
éclaireur].
ecleror (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eclerór (
înv.)
(e-cle-) s. m.,
pl. ecleróriecleror (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECLERÓR, eclerori, s. m. (
Înv.) Soldat trimis în recunoaștere pentru a cerceta poziția și mișcările inamicului; iscoadă. — Din
fr. éclaireur.