ecler (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECLÉR, ecleruri, s. n. Prăjitură făcută dintr-un fel de gogoși de aluat alungite, umplute cu cremă și acoperite cu glazură de șerbet, ciocolată etc. [
Pl. și:
eclere] – Din
fr. éclair.ecler (Dicționar de neologisme, 1986)ECLÉR s.n. Prăjitură cu cremă de formă alungită, cu glazură. [Pl.
-uri. / < fr.
éclair].
ecler (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECLÉR s. n. prăjitură cu cremă, alungită, cu glazură. (< fr.
éclair)
ecler (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ecler, eclere s. n. (er., adol.) penis.
ecler (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*eclér (e-cler) s. n.,
pl. ecléruriecler (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECLÉR, ecleruri, s. n. Prăjitură în formă alungită, umplută cu cremă și acoperită cu glazură de șerbet, ciocolată etc. [
Pl. și:
eclere] — Din
fr. éclair.