eclectic - explicat in DEX

eclectic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ECLÉCTIC, -Ă, eclectici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care adoptă sau susține eclectismul; caracterizat prin eclectism. – Din fr. éclectique.

eclectic (Dicționar de neologisme, 1986)
ECLÉCTIC, -Ă adj. (adesea s.) De eclectism. ♦ Care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care alege ceea ce îi place din diferite școli, genuri etc. [Cf. fr. éclectique, gr. eklektikos < eklegein – a alege].

eclectic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ECLÉCTIC, -Ă I. adj. referitor la eclectism, care dă dovadă de eclectism, care promovează eclectismul; care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care îmbină elemente diverse din diferite școli, genuri etc. II. s. f. alegere și îmbinare după diverse criterii a unor idei, concepții etc. eterogene sau chiar opuse. III. s. m. f. adept al eclectismului filozofic. (< fr. éclectique, gr. eklektikos)

eclectic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ecléctic, -ă adj. (vgr. eklektikós, d. ek-légo, aleg). Care alege de colo și de colo. Subst. Adept al eclectizmuluĭ.

eclectic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ecléctic (e-clec-) adj. m., pl. ecléctici; f. ecléctică, pl. ecléctice

eclectic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
eclectic a. privitor la eclectism. ║ m. partizan al eclectismului.

eclectic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ECLÉCTIC, -Ă, eclectici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care adoptă sau susține eclectismul; caracterizat prin eclectism. — Din fr. éclectique.