eclator - explicat in DEX

eclator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ECLATÓR, eclatoare, s. n. Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare. – Din fr. éclateur.

eclator (Dicționar de neologisme, 1986)
ECLATÓR s.n. Aparat care produce scânteia electrică la aparatele de telegrafie fără fir. [< fr. éclateur].

eclator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ECLATÓR s. n. aparat electric pentru măsurarea tensiunilor înalte, pentru protecție contra supratensiunilor în rețelele de transport a energiei electrice etc. (< fr. éclateur)

eclator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eclatór (e-cla-) s. n., pl. eclatóare

eclator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ECLATÓR, eclatoare, s. n. Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare. — Din fr. éclateur.