eclatant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECLATÁNT, -Ă, eclatanți, -te, adj. (Franțuzism) Care impresionează puternic, care produce vâlvă; răsunător. – Din
fr. éclatant.eclatant (Dicționar de neologisme, 1986)ECLATÁNT, -Ă adj. (
Rar) Strălucitor, impresionant. ♦ Răsunător. [< fr.
éclatant].
eclatant (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECLATÁNT, -Ă adj. strălucitor, impresionant, răsunător. (< fr.
éclatant)
eclatant (Dicționaru limbii românești, 1939)*eclatánt, -ă adj. (fr.
éclatant).
Barb. Strălucit, strălucitor:
victorie eclatantă. Adv. În mod strălucit.
eclatant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eclatánt (
livr.)
(e-cla-) adj. m.,
pl. eclatánți; f. eclatántă, pl. eclatánteeclatant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECLATÁNT, -Ă, eclatanți, -te, adj. (
Livr.) Care impresionează puternic, care produce vâlvă; răsunător. — Din
fr. éclatant.