echivocitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECHIVOCITÁTE s. f. (Rar) Caracter, stare echivocă (
1). – Din
it. equivocità.echivocitate (Dicționar de neologisme, 1986)ECHIVOCITÁTE s.f. (
Rar) Caracter echivoc. [Cf. it.
equivocità].
echivocitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECHIVOCITÁTE s. f. caracter, stare echivocă; ambiguitate. (< it.
equivocità)
echivocitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*echivocitáte f. (d.
echivoc). Calitatea de a fi echivoc. Frază echivocă.
echivocitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)echivocitate f. vorbă, frază în doi peri.
echivocitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECHIVOCITÁTE s. f. (Rar) Caracter, stare echivocă. — Din
it. equivocità.