echivalà - explicat in DEX

echivala (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ECHIVALÁ, echivaléz, vb. I. Intranz. și tranz. A avea sau a face să aibă aceeași valoare cu altceva sau cu altcineva; a fi sau a face să fie egal. ♦ A face echivalarea (2). – Din fr. équivaloir, lat. aequivalere.

echivala (Dicționar de neologisme, 1986)
ECHIVALÁ vb. I. intr. A fi egal, a avea o valoare egală cu ceva. ♦ tr. (p. ext.) A traduce. ♦ tr. A face (ca o diplomă, un examen etc.) să aibă aceeași valoare cu altul (din altă țară, provenit din altă parte etc.). [Cf. fr. équivaloir, it. equivalere, lat. aequivalere < aequus – egal, valere – a valora].

echivala (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ECHIVALÁ vb. I. intr. a fi egal, a avea o valoare egală cu ceva. II. tr. 1. a traduce. 2. a recunoaște valabilitatea unor studii, examene sau diplome obținute în cadrul unei școli de alt tip ori în străinătate. (< fr. équivaloir, lat. aequivalere)

echivala (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
echivalá (a ~) vb., ind. prez. 3 echivaleáză

echivala (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ECHIVALÁ, echivalez, vb. I. Intranz. și tranz. A avea sau a face să aibă aceeași valoare, cu altceva sau cu altcineva; a fi sau a face să fie egal. ♦ A face o echivalare (2). — Din fr. équivaloir, lat. aequivalere.

echivalà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
echivalà v. a fi de aceeaș valoare.