echivalent - explicat in DEX

echivalent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ECHIVALÉNT, -Ă, echivalenți, -te, adj., s. n. I. Adj. (Adesea substantivat) Care are aceeași valoare, același efect, aceeași semnificație sau același sens cu altceva. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeași suprafață sau același volum cu altă figură, fără a fi identică cu aceasta. II. S. n. 1. Mărime, număr etc. care caracterizează egalitatea sau echivalența, dintr-un anumit punct de vedere, a două efecte sau a două acțiuni. 2. Marfă care, având înglobată în ea aceeași cantitate de muncă socială cu o altă marfă, servește la exprimarea valorii acesteia din urmă. ◊ Echivalent general = marfă care servește la exprimarea valorii tuturor celorlalte mărfuri, îndeplinind rolul de bani. – Din fr. équivalent, lat. aequivalens, -ntis.

echivalent (Dicționar de neologisme, 1986)
ECHIVALÉNT, -Ă adj. De valoare egală. ♦ (Despre cuvinte, locuțiuni etc.) Identic ca sens cu altul. ♦ (Despre figuri geometrice) Egal ca arie cu altă figură, fără a coincide ca formă. // s.m. Cantitate de materie, de forță etc. egală cu o alta. [Cf. fr. équivalent, lat. aequivalens].

echivalent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ECHIVALÉNT, -Ă I. adj. 1. (și s.) care are aceeași valoare, semnificație, același efect cu altceva. 2. (despre figuri, corpuri geometrice) cu aceeași arie, fără a coincide ca formă. II. s. n. 1. cantitate de materie, de forță etc. egală cu o alta. 2. mărime, număr, etc. care caracterizează egalitatea de valoare sau de semnificație a două efecte sau acțiuni. 3. marfă care, având înglobată în ea aceeași cantitate de muncă socială cu o altă marfă, servește la exprimarea valorii acesteia. (< fr. équivalent, lat. aequivalens)

echivalent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*echivalént, -ă adj. (lat. aequívalens, -éntis). Egal în valoare. Geom. Figurĭ echivalente, care închid același spațiŭ, dar nu se pot suprapune. S. m. și n., pl. e. A propune un echivalent, a întrebuința echivalențĭ. Echivalentu mecanic al călduriĭ, raport constant, egal cu 425, care există între o muncă executată și cantitatea de căldură corespondentă.

echivalent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
echivalént¹ adj. m., pl. echivalénți; f. echivaléntă, pl. echivalénte

echivalent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!echivalént² s. n./s. m, pl. echivalénte/echivalénți

echivalent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
echivalent a. care este de aceeaș valoare. ║ n. ceeace echivalează.

echivalent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ECHIVALÉNT, -Ă, echivalenți, -te, adj., s. n. I. Adj. (Adesea substantivat) Care are aceeași valoare, același efect, aceeași semnificație sau același sens cu altceva. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeași arie cu altă figură, fără a fi identică cu aceasta. II. S. n. Mărime, număr etc. care caracterizează egalitatea sau echivalența, dintr-un anumit punct de vedere, a două efecte sau a două acțiuni. [Pl. și: (II, m.) echivalenți] — Din fr. équivalent, lat. aequivalens, -ntis.