echivalare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECHIVALÁRE, echivalări, s. f. 1. Acțiunea
de a echivala. 2. Recunoaștere a valabilității unor studii, examene sau diplome obținute în cadrul unei școli de alt tip sau în străinătate. –
V. echivala.echivalare (Dicționar de neologisme, 1986)ECHIVALÁRE s.f. Acțiunea de a echivala. ♦ Recunoaștere a valabilității unor studii, examene sau diplome obținute în cadrul unei școli de alt tip sau în străinătate. [<
echivala].
echivalare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)echivaláre s. f.,
g.-d. art. echivalắrii; pl. echivalắriechivalare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECHIVALÁRE, echivalări, s. f. 1. Acțiunea
de a echivala. 2. Recunoaștere a valabilității unor studii, examene sau diplome obținute în cadrul unei școli de alt tip sau în străinătate. —
V. echivala.