echivala (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECHIVALÁ, echivaléz, vb. I.
Intranz. și
tranz. A avea sau a face să aibă aceeași valoare cu altceva sau cu altcineva; a fi sau a face să fie egal. ♦ A face echivalarea (
2). – Din
fr. équivaloir, lat. aequivalere.echivala (Dicționar de neologisme, 1986)ECHIVALÁ vb. I. intr. A fi egal, a avea o valoare egală cu ceva. ♦
tr. (
p. ext.) A traduce. ♦
tr. A face (ca o diplomă, un examen etc.) să aibă aceeași valoare cu altul (din altă țară, provenit din altă parte etc.). [Cf. fr.
équivaloir, it.
equivalere, lat.
aequivalere <
aequus – egal,
valere – a valora].
echivala (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECHIVALÁ vb. I. intr. a fi egal, a avea o valoare egală cu ceva. II. tr. 1. a traduce. 2. a recunoaște valabilitatea unor studii, examene sau diplome obținute în cadrul unei școli de alt tip ori în străinătate. (< fr.
équivaloir, lat.
aequivalere)
echivala (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)echivalá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
echivaleázăechivala (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECHIVALÁ, echivalez, vb. I.
Intranz. și
tranz. A avea sau a face să aibă aceeași valoare, cu altceva sau cu altcineva; a fi sau a face să fie egal. ♦ A face o echivalare (
2). — Din
fr. équivaloir, lat. aequivalere.echivalà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)echivalà v. a fi de aceeaș valoare.