echiunitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECHIUNITÁR, -Ă, echiunitari, -e, adj. (
Mat.) Egal cu unitatea. [
Pr.:
-chi-u-] – Din
fr. équiunitaire.echiunitar (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECHIUNITÁR, -Ă adj. care are valoarea egală cu unitatea; egal cu 1. (< fr.
équiunitaire)
echiunitar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*echiunitár (-chi-u-) adj. m.,
pl. echiunitári; f. echiunitáră, pl. echiunitáreechiunitar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECHIUNITÁR, -Ă, echiunitari, -e, adj. (
Mat.) Egal cu unitatea. [
Pr.:
-chi-u-] — Din
fr. équiunitaire.