echitabil - explicat in DEX

echitabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ECHITÁBIL, -Ă, echitabili, -e, adj. (Despre acțiuni, idei etc.) Întemeiat pe dreptate, pe adevăr; just, drept, nepărtinitor. – Din fr. équitable.

echitabil (Dicționar de neologisme, 1986)
ECHITÁBIL, -Ă adj. Întemeiat pe dreptate, pe adevăr; drept, nepărtinitor. [Cf. fr. équitable].

echitabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ECHITÁBIL, -Ă adj. întemeiat pe dreptate, pe adevăr; nepărtinitor, just. (< fr. équitable)

echitabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*echitábil, -ă adj. (fr. équitable, d. equité, echitate). Just, drept: judecător echitabil. Conform echitățiĭ: sentență [!] echitabilă. Adv. În mod echitabil.

echitabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
echitábil adj. m., pl. echitábili; f. echitábilă, pl. echitábile

echitabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
echitabil a. conform echității.

echitabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ECHITÁBIL, -Ă, echitabili, -e, adj. (Despre acțiuni, idei etc.) Întemeiat pe dreptate, pe adevăr; just, drept, nepărtinitor. — Din fr. equitable.