echitație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ECHITÁȚIE s. f. (Sport) Călărie. – Din fr. équitation, lat. equitatio, -onis.
echitație(Dicționar de neologisme, 1986) ECHITÁȚIEs.f. (Sport) Călărie. [Gen. -iei, var. echitațiune, ecvitație s.f. / cf. fr. équitation, lat. equitatio < equus – cal].
echitație(Marele dicționar de neologisme, 2000) ECHITÁȚIEs. f. (sport) călărie. (< fr. équitation, lat. equitatio)
echitație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) echitáție (călărie) (-ți-e) s. f., art. echitáția(-ți-a), g.-d. echitáții, art. echitáției
echitație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ECHITÁȚIE s. f. (Sport) Călărie. – Din fr. équitation, lat. equitatio.