echistică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECHÍSTICĂ s. f. Disciplină care studiază sistematizarea și arhitectura așezărilor rurale și urbane în perspectivă istorică. – Din
engl. ekistics.echistică (Dicționar de neologisme, 1986)ECHÍSTICĂ s.f. Disciplină urbanistică de ansamblu a așezărilor umane temporare sau permanente, care are în vedere în special orașele viitorului. [Et. incertă].
echistică (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECHÍSTICĂ s. f. disciplină care se ocupă cu studiul așezărilor rurale sau urbane în vederea sistematizării, reconstruirii sau redimensionării lor în funcție de cerințele societății contemporane și viitoare. (< engl.
ekistics, fr.
équistique)
echistică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECHÍSTICĂ s. f. Disciplină care studiază sistematizarea și arhitectura așezărilor rurale și urbane din perspectivă istorică. — Din
engl. ekistics.