echipolent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECHIPOLÉNT, -Ă, echipolenți, -te, adj. (Rar) De forțe, de valori egale. ♦ (Despre noțiuni sau judecăți) Care exprimă în forme diferite același conținut, – Din
fr. équipollent.echipolent (Dicționar de neologisme, 1986)ECHIPOLÉNT, -Ă adj. (
Rar) De forțe, de valori egale. ♦ (
Despre noțiuni sau judecăți) Care exprimă în forme diferite același înțeles. [< fr.
équipollent, cf. lat.
aequus – egal,
pollere – a fi tare].
echipolent (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECHIPOLÉNT, -Ă adj. 1. de forțe, de valori egale. 2. (log.; despre noțiuni, judecăți) care exprimă în forme diferite același înțeles; echivalent. 3. (mat.; despre vectori) egali, paraleli și de același sens. (< fr.
équipollent, lat.
aequipollens)
echipolent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)echipolént adj. m.,
pl. echipolénți; f. echipoléntă, pl. echipolénteechipolent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECHIPOLÉNT, -Ă, echipolenți, -te, adj. (Rar) Care este de forțe, de valori egale. ♦ (Despre noțiuni sau judecăți) Care exprimă în forme diferite același conținut. — Din
fr. équipollent.