echien (Dicționar de neologisme, 1986)ECHIÉN, -Ă adj. (
Despre arborete) Omogen din punctul de vedere al vârstei. [Pron.
-chi-en. / < fr.
équienne, cf. lat.
aequus – egal,
annus – an].
echien (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECHIÉN, -Ă adj. (despre arboreturi) omogen din punctul de vedere al vârstei. (< fr.
équienne)
echien (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)echién (-chi-en) adj. m.,
pl. echiéni; f. echiénă, pl. echiéne