echidistant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECHIDISTÁNT, -Ă, echidistanți, -te, adj. 1. (Despre puncte, drepte, planuri etc.) Care se află la distanțe egale față de un punct, de o dreaptă, de un plan sau care sunt egal distanțate între ele.
2. Egal plasat față de părți aflate în conflict, față de tendințe, forțe, orientări politice, persoane etc. – Din
fr. équidistant, lat. aequidistans, -ntis.echidistant (Dicționar de neologisme, 1986)ECHIDISTÁNT, -Ă adj. (
Despre drepte, planuri etc.) Aflat la egală distanță în raport cu un punct, o dreaptă sau un plan. [Cf. fr.
équidistant < lat.
aequus – egal,
distant – îndepărtat].
echidistant (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECHIDISTÁNT, -Ă adj. 1. (despre puncte, drepte, plane etc.) egal distanțate între ele. 2. (fig.) situat la distanță egală față de două atitudini. (< fr.
équidistant, lat.
aequidistans)
echidistant (Dicționaru limbii românești, 1939)*echidistánt, -ă adj. (lat.
aequidistans). Care e la distanță egală, cum îs paralelele între ele saŭ punctele circumferențeĭ [!] față de centru.
echidistant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)echidistánt adj. m.,
pl. echidistánți; f. echidistántă, pl. echidistánteechidistant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECHIDISTÁNT, -Ă, echidistanți, -te, adj. 1. (Despre puncte, drepte, planuri etc.) Care se află la distanțe egale față de un punct, de o dreaptă, de un plan sau care sunt egal distanțate între ele.
2. Fig. Egal plasat față de părți aflate în conflict, față de tendințe, forțe, orientări politice, persoane etc. — Din
fr. équidistant, lat. aequidistans, -ntis.