echicurent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECHICURÉNT, -Ă, echicurenți, -te, adj. (Despre fluide) Care curge în același sens cu altul. –
Echi- + curent.echicurent (Dicționar de neologisme, 1986)ECHICURÉNT, -Ă adj. (
Despre fluide) Care curge în același sens cu altul. [< fr.
équicourant, cf. lat.
aequus – egal,
currere – a alerga].
echicurent (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECHICURÉNT s. n. curent de apă, de aer etc. care curge în același sens cu altul. (după fr.
équicourant)
echicurent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)echicurént adj. m.,
pl. echicurénți; f. echicuréntă, pl. echicurénteechicurent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECHICURÉNT, -Ă, echicurenți, -te, adj. (Despre fluide) Care curge în același sens cu altul. —
Echi- +
curent.