echi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECHI- Element de compunere însemnând „egal”, cu ajutorul căruia se formează substantive sau adjective. – Din
fr. équi-, lat. aequi-.echi (Dicționar de neologisme, 1986)ECHI- Element prim de compunere savantă cu sensul „egal”. [< lat.
aequus].
echi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)echi- –
Pref. care indică egalitate:
echidistant, adj.;
echidistanță, s. f.;
echilateral, adj.;
echivalent, adj.;
echivalență, s. f. Intră de aemenea în cîteva compuneri a căror elemente simple nu au viață proprie în
rom.:
echilibru, s. n.;
echilibra, vb.;
echilibrist, s. m.;
echilibristică, s. f.;
echinocțiu, s. n.;
echinocțial, adj.;
echivoc, adj.echi (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECHI- elem. „egal, asemănător”. (< fr.
équi-, cf.
lat. aequi-)