echer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECHÉR, echere, s. n. 1. Instrument în formă de triunghi-dreptunghic, întrebuințat în desenul tehnic și în operațiile de trasare pentru desenarea și verificarea dreptelor paralele, a dreptelor perpendiculare cu o direcție dată; colțar.
2. Instrument topografic cu ajutorul căruia se orientează fixarea pe teren a aliniamentelor perpendiculare. – Din
fr. équerre.echer (Dicționar de neologisme, 1986)ECHÉR s.n. 1. Instrument de forma unui triunghi dreptunghic care servește la trasarea paralelelor și ridicarea perpendicularelor, la verificarea unghiurilor drepte etc.
2. Instrument topografic cu care se trasează anumite unghiuri pe teren. [Pl.
-re. / < fr.
équerre].
echer (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)echer (-ruri), s. n. – Instrument în formă de triunghi întrebuințat în desenul tehnic.
Fr. équerre.echer (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECHÉR s. n. 1. instrument de desen, triunghi dreptunghic, servind la trasarea perpendicularelor sau a paralelelor, la verificarea unghiurilor drepte etc. 2. instrument topografic pentru stabilirea a două aliniamente perpendiculare pe teren. (< fr.
équerre)
echer (Dicționaru limbii românești, 1939)*echér n., pl.
e (fr.
equerre, fem.).
Geom. Un instrument de tras unghĭurĭ drepte și liniĭ perpendiculare. V.
îndreptar.echer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)echér s. n.,
pl. echéreecher (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)echer n. instrument de tras linii perpendiculare pe un plan sau teren (= fr.
equerre).
echer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECHÉR, echere, s. n. 1. Instrument în formă de triunghi dreptunghic, folosit pentru trasarea unghiurilor drepte sau a dreptelor perpendiculare în plan ori pentru verificarea unghiurilor drepte; colțar.
2. Instrument topografic pentru fixarea pe teren a aliniamentelor perpendiculare. — Din
fr. équerre.