ebuliție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EBULÍȚIE, ebuliții, s. f. (
Livr.) Fierbere. – Din
fr. ébullition.ebuliție (Dicționar de neologisme, 1986)EBULÍȚIE s.f. (
Liv.) Fierbere. [Gen.
-iei, var.
ebulițiune s.f. / cf. fr.
ébulition, lat.
ebulitio].
ebuliție (Marele dicționar de neologisme, 2000)EBULÍȚIE s. f. 1. fierbere. 2. (fig.) agitație, efervescență. (< fr.
ébullition, lat.
ebullitio)
ebuliție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ebulíție (-ți-e) s. f.,
art. ebulíția (-ți-a), g.-d. art. ebulíției; pl. ebulíții, art. ebulíțiile (-ți-i-)ebuliție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EBULÍȚIE, ebuliții, s. f. (
Livr.) Fierbere. — Din
fr. ébullition.