ebulioscopie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EBULIOSCOPÍE, s. f. Metodă fizico-chimică de determinare a maselor moleculare ale componentelor dizolvate dintr-o soluție, care se bazează pe proprietatea soluțiilor de a fierbe la temperaturi mai înalte decât dizolvantul pur. [
Pr.:
-li-o-] – Din
fr. ébullioscopie.ebulioscopie (Dicționar de neologisme, 1986)EBULIOSCOPÍE s.f. Ebuliometrie. [Gen.
-iei. / < fr.
ébullioscopie].
ebulioscopie (Marele dicționar de neologisme, 2000)EBULIOSCOPÍE s. f. metodă de determinare a temperaturilor de fierbere; ebuliometrie. (< fr.
ébullioscopie)
ebulioscopie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!ebulioscopíe (-li-os-co-/-o-sco-) s. f.,
art. ebulioscopía, g.-d. ebulioscopíi, art. ebulioscopíeiebulioscopie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EBULIOSCOPÍE s. f. Metodă fizico-chimică de determinare a maselor moleculare ale componentelor dizolvate dintr-o soluție, pe baza proprietății soluțiilor de a fierbe la temperaturi mai ridicate decât dizolvantul pur. [
Pr.:
-li-o-] — Din
fr. éboullioscopie.