ebrietate - explicat in DEX

ebrietate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EBRIETÁTE s. f. Stare de beție în urma consumului (excesiv) de băuturi alcoolice; alcoolism acut. [Pr.: -bri-e-] – Din fr. ébrieté, lat. ebrietas, -atis.

ebrietate (Dicționar de neologisme, 1986)
EBRIETÁTE s.f. Beție. [Pron. -bri-e-. / cf. fr. ébriété, lat. ebrietas < ebrius – beat].

ebrietate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EBRIETÁTE s. f. stare de beție. (< fr. ébriéte, lat. ebrietas)

ebrietate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ebrietáte f. (lat. ebrietas, -átis). Beție.

ebrietate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ebrietáte (e-bri-e-) s. f., g.-d. art. ebrietắții

ebrietate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EBRIETÁTE s. f. Stare de beție în urma consumului (excesiv) de băuturi alcoolice; alcoolism acut. [Pr.: -bri-e-] — Din fr. ébrieté, lat. ebrietas, -atis.