ebraic - explicat in DEX

ebraic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EBRÁIC, Ă, ebraici, -ce, adj. Care aparține vechilor evrei, privitor la vechii evrei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă semitică vorbită de vechii evrei. [Pr.: -bra-ic] – Din fr. hébraïque, lat. hebraicus.

ebraic (Dicționar de neologisme, 1986)
EBRÁIC, -Ă adj. Referitor la vechii evrei, al vechilor evrei. [Pron. -bra-ic. / cf. fr. hébraïque, lat. hebraicus].

ebraic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EBRÁIC, -Ă adj. referitor la vechii evrei. ◊ (s. f.) limbă semitică vorbită de vechii evrei, azi limba oficială în Israel. (< fr. hébraïque, lat. hebraicus)

ebraic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ebráic, -ă adj. (lat. hebráicus, d. vgr. ῾ebraïkós). De Ebreŭ [!], judaic, jidănesc. Limba ebraică, limba semitică pe care o vorbeaŭ Jidaniĭ cînd aveaŭ țara lor în Palestina. Adv. Ca vechiĭ Ebreĭ: a vorbi ebraic.

ebraic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EBRÁIC, -Ă (‹ fr., lat.) adj. Care aparține vechilor evrei, privitor la vechii evrei. ♦ (Subst., f.) Limbă vorbită de vechii evrei și folosită astăzi ca limbă oficială în Israel. Face parte din familia afro-asiatică, ramura limbilor semitice și este vorbită de majoritatea locuitorilor Israelului. În ebraică, se numește ivrit.

ebraic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ebráic (e-bra-ic) adj. m., pl. ebráici; f. ebráică, pl. ebráice

ebraic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ebraic a. privitor la vechii Evrei: limba ebraică.

ebraic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EBRÁIC, -Ă, ebraici, -ce, adj. Care aparține vechilor evrei, privitor la vechii evrei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă semitică vorbită de vechii evrei și folosită astăzi ca limbă oficială în Israel. [Pr.: -bra-ic] — Din fr. hébraïque, lat. hebraicus.