eben (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EBÉN s. n. Varietate de lemn tare, greu și de culoare închisă, obținută din arbori exotici, în special din abanos, și intrebuințată la confecționarea mobilei de lux și a unor obiecte decorative. – Din
fr. ébène, lat. ebenus.eben (Dicționar de neologisme, 1986)EBÉN s.m. (
Liv.) Abanos. [< fr.
ébène].
eben (Marele dicționar de neologisme, 2000)EBÉN s. n. abanos. (< fr.
ébène, lat.
ebenus)
eben (Dicționaru limbii românești, 1939)*ében, V.
abanos.eben (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EBÉN (‹
fr.,
lat.)
s. m. 1. Denumire generică pentru esențele lemnoase de culoare închisă, grele, dure, cu pori foarte fini.
V. abanos. 2. Nume dat esenței lemnoase a arborelui de palisandru (
ex. e de Sénégal,
e. de Mozambic).
3. E. verde = nume dat esenței lemnoase de culoare brun-măsliniu-vânăt, ce se obține din specia
Diospyros crassifolia.eben (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ebén s. n.eben (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)eben n.
1. Bot. abanos, arborele și lemnul său;
2. de un negru frumos:
un păr bogat și negru de eben strălucitor BOL.
eben (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EBÉN s. n. Varietate de lemn dur, greu și de culoare închisă, obținută din arbori exotici, în special din abanos, și întrebuințată la confecționarea mobilei de lux și a unor obiecte decorative. — Din
fr. ébène, lat. ebenus.