dărăpănătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DĂRĂPĂNĂTÚRĂ, dărăpănături, s. f. Construcție dărăpănată, în ruină. –
Dărăpăna +
suf. -ătură.dărăpănătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dărăpănătúră s. f.,
g.-d. art. dărăpănătúrii; pl. dărăpănătúridărăpănătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DĂRĂPĂNĂTÚRĂ, dărăpănături, s. f. Construcție dărăpănată, în ruină. —
Dărăpăna +
suf. -ătură.