dărăpănător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DĂRĂPĂNĂTÓR, -OÁRE, dărăpănători, -oare, adj. (Rar) Care ruinează, distruge. –
Dărăpăna +
suf. -ător.dărăpănător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dărăpănătór (rar)
adj. m.,
pl. dărăpănătóri; f. sg. și
pl. dărăpănătoáredărăpănător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DĂRĂPĂNĂTÓR, -OÁRE, dărăpănători, -oare, adj. (Rar) Care ruinează, distruge. —
Dărăpăna +
suf. -ător.