dărăpăna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, vb. I.
1. Refl. (La
pers. 3) A se ruina, a se distruge;
p. ext. a se nărui, a se surpa.
2. Tranz. (
Reg.) A-și smulge părul (de jale, de desperare). – Probabil din
lat. *
derapinare.dărăpăna (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)dărăpăná (-néz, dărăpănát), vb. –
1. (Înv.) A tăia, a zgîria. –
2. (Înv.) A smulge părul din cap. –
3. (Rar) A lua, a prăda, a jefui. –
4. A distruge, a nărui, a rade de pe fața pămîntului. –
5. A dăuna, a păgubi, a ruina. –
Var. derăpăna. Lat. dĕruncĭnāre „a peria, a netezi, a nivela”. Semantismul prezintă dificultăți, în lumina primelor folosiri documentate în limba veche și populară, dar uitate în limba scrisă. Fonetismul indică faptul că trebuie să se plece de la o
var. *dĕru(n)quĭnāre, cu trecerea lui
qu ›
p; la pierderea infixului nazal ar fi putut influența analogia cu
rupes, cf. it. dirupare, dirupinato. Ipotezele anterioare sînt insuficiente:
lat. *
deripinare (Candrea,
Éléments, 11);
dēripināre din
lat. *dĕrapĕre (Philippide,
Principii, 99; Pușcariu 484; Tiktin; REW 2579; Candrea; Scriban; Rosetti, I, 165;
cf. contra Graur,
BL, V, 95), formație dificilă care nu explică evoluția semantică;
gr. δρεπανιζω „a seca” (Bogrea,
Dacor., IV, 807). –
Der. dărăpănătură, s. f. (ruină, clădire dărăpănată).
dărăpăna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dărăpăná (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. dărápăn/dărắpăn, 2
sg. dărápeni, 3
dărápănă; conj. prez. 3
să dărápene/să dărắpănedărăpăna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, vb. I.
1. Refl. (La
pers. 3) A se ruina, a se distruge;
p. ext. a se nărui, a se surpa.
2. Tranz. (
Reg.) A-și smulge părul (de jale, de desperare). [
Prez. ind. și:
dărắpăn] — Din
bg. drapam „a pieptăna”, „a zgâria”.
dărăpănà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dărăpănà v. a sdrobi, a prăpădi:
alții să-i dărăpene cu armele domnia OD. [Cf. lat. DERIPERE].