dăruĭală - explicat in DEX

dăruială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DĂRUIÁLĂ, dăruieli, s. f. (Rar) Dăruire. ◊ Loc. adj. De dăruială = dat în dar², dăruit. [Pr.: -ru-ia-] – V. dărui.

dăruială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dăruiálă (rar) s. f., g.-d. art. dăruiélii; pl. dăruiéli

dăruială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DĂRUIÁLĂ, dăruieli, s. f. (Rar) Dăruire. ◊ Loc. adj. De dăruială = dat în dar², dăruit. [Pr.: -ru-ia-] — V. dărui.

dăruĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)
dăruĭálă f. pl. elĭ. Fam. Acțiunea de a dărui. Lucru dăruit.