dăruì - explicat in DEX

dărui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DĂRUÍ, dăruiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da în dar² ceva cuiva; a face cuiva un dar²; a cinsti pe cineva cu ceva. ♦ A înzestra pe cineva cu ceva; a dota. 2. Tranz. A da, a acorda. 3. Tranz. și refl. A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). [Prez. ind. și: dắrui] – Din sl. darovati.

dărui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dăruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăruiésc, imperf. 3 sg. dăruiá; conj. prez. 3 să dăruiáscă

dărui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DĂRUÍ, dăruiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da în dar² ceva cuiva; a face cuiva un dar²; a cinsti pe cineva cu ceva. ♦ A înzestra pe cineva cu ceva; a dota. 2. Tranz. A da, a acorda. 3. Tranz. și refl. A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). [Prez. ind. și: dắrui] — Din sl. darovati.

dăruì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dăruì v. a da cuiva ceva în dar. [Slav. DAROVATI].