dăruitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DĂRUITÓR, -OÁRE, dăruitori, -oare, s. m. și
f. (Rar) Persoană care face un dar
2;
p. ext. persoană generoasă. [
Pr.:
-ru-i-] –
Dărui +
suf. -tor.dăruitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dăruitór (rar)
(-ru-i-) s. m.,
pl. dăruitóridăruitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DĂRUITÓR, -OÁRE, dăruitori, -oare, s. m. și
f. (Rar) Persoană care face un dar
2;
p. ext. persoană generoasă. [
Pr.:
-ru-i-] —
Dărui +
suf. -tor.