dăruință(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DĂRUÍNȚĂ,dăruințe, s. f. (Rar) Dar2, donație. – Dărui + suf. -ință.
dăruință(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dăruínță (rar) s. f., g.-d. art. dăruínței; pl. dăruínțe
dăruință(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DĂRUÍNȚĂ,dăruințe, s. f. (Rar) Dar2, donație. — Dărui + suf -ință.