dărma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DĂRMÁ vb. I.
v. dărâma.dărmà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dărmà v. (poetic) a dărâma:
se darmă munți, cetatea se darmă AL.
dărma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DĂRMÁ vb. I
v. dărâma.