dăltuitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DĂLTUITÚRĂ, dăltuituri, s. f. (Rar) Scobitură, crestătură făcută cu dalta. [
Pr.:
-tu-i-] –
Dăltui +
suf. -tură.dăltuitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dăltuitúră (rar)
(-tu-i-) s. f.,
g.-d. art. dăltuitúrii; pl. dăltuitúridăltuitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DĂLTUITÚRĂ, dăltuituri, s. f. (Rar) Scobitură, crestătură făcută cu dalta. [
Pr.:
-tu-i-] —
Dăltui +
suf. -tură.