dăltuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DĂLTUITÓR, -OÁRE, dăltuitori, -oare, s. m. și
f. (Rar) Persoană care dăltuiește. [
Pr.:
-tu-i-] –
Dăltui +
suf. -tor.dăltuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dăltuitór (rar)
(-tu-i-) s. m.,
pl. dăltuitóridăltuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DĂLTUITÓR, -OÁRE, dăltuitori, -oare, s. m. și
f. (Rar la
f.) Persoană care dăltuiește. [
Pr.:
-tu-i-] —
Dăltui +
suf. -tor.