dăltui - explicat in DEX

dăltui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DĂLTUÍ, dăltuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra (tăind, cioplind, scobind etc.) un obiect, un material etc. cu dalta. – Daltă + suf. -ui.

dăltui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dăltuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăltuiésc, imperf. 3 sg. dăltuiá; conj. prez. 3 să dăltuiáscă

dăltui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DĂLTUÍ, dăltuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra (tăind, cioplind, scobind etc.) un obiect, un material etc. cu dalta. — Daltă + suf. -ui.

dăltuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dăltuì v. a scobi sau tăia cu dalta.