dădacă - explicat in DEX

dădacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DĂDÁCĂ, dădace, s. f. Femeie angajată pentru creșterea și îngrijirea copiilor mici. ◊ Expr. A face pe dădaca = a-și asuma rolul de a asista, de a îndruma și de a îngriji pe cineva, în special pe un copil. – Din ngr. dadá, tc. dadı (influențat de neneacă, babacă, duducă etc.).

dădacă (Dicționaru limbii românești, 1939)
dădácă f. pl. e (ngr. turc. dadá, id., cu suf. -că, ca și’n duducă, neneacă, babacă. V. dadă). Bonă, guvernantă, îngrijitoare de copiĭ. – În est dadacă.

dădacă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dădácă s. f., g.-d. art. dădácei; pl. dădáce

dădacă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dădacă f. îngrijitoare de copii. [Lit. femeie bătrână: titlu onorific].

dădacă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DĂDÁCĂ, dădace, s. f. Femeie angajată pentru creșterea și îngrijirea copiilor mici. ◊ Expr. A face pe dădaca = a-și asuma rolul de a asista, de a îndruma și de a îngriji pe cineva, în special pe un copil. — Din ngr. dadá, tc. dadı (influențat de neneacă, babacă, duducă etc.).