dârmon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÂRMÓN, dârmoane, s. n. Ciur cu găuri mari pentru cernut semințele (de cereale). ♦ Conținutul unui astfel de ciur. – Din
ngr. dromóni, bg. dărmon.dârmon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dârmón (
pop.)
s. n.,
pl. dârmoánedârmon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dârmon n. sită mare cu găuri mai largi pentru cernutul semințelor:
trecut prin ciur și prin dârmon (v.
ciur). [Bulg. DŬRMONŬ].
dârmon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DÂRMÓN (‹
ngr.)
s. n. Sită cui dimensiunile orificiilor de 10-15 mm, folosită la batozele și la combinele de cereale pentru separarea boabelor de pleavă.
dârmon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÂRMÓN, dărmoane, s. n. (
Pop.) Ciur cu găuri mari pentru cernut semințele (de cereale). ♦ Conținutul unui astfel de ciur. — Din
ngr. dromóni, bg. dărmon.