dârlog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÂRLÓG1, dârlogi, s. m. Cureaua frâului la calul de călărie, cu care se conduce animalul; ștreang legat de căpăstru, pe care îl ține de mână cel care duce calul de aproape, mergând alături de el. –
Et. nec.dârlog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÂRLÓG2 s. m. v. dârloagă.dârlog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dârlóg (curea)
s. m.,
pl. dârlógidârlog (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÂRLÓG1, dârlogi, s. m. Cureaua frâului la calul de călărie, cu care se conduce animalul; ștreang legat de căpăstru, pe care îl ține de mână cel care duce calul de aproape, mergând alături de el. —
Et. nec.dârlog (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÂRLÓG2 s. m. v. dârloagă.