dârdâială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DÂRDÂIÁLĂ,dârdâieli, s. f. Faptul de a dârdâi; dârdâit. [Pr.: -dâ-ia-] – Dârdâi + suf. -eală.
dârdâială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dârdâiálă s. f., g.-d. art. dârdâiélii; pl. dârdâiéli
dârdâială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DÂRDÂIÁLĂ,dărdâieli, s. f. Faptul de a dârdâi; dârdâit. [Pr.: -dâ-ia-] — Dârdâi + suf. -eală.