dârdoră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DẤRDORĂ s. f. (
Pop.)
1. Toi (în desfășurarea unei acțiuni, a unei proces); zor ◊
Expr. A fi in dârdora însurătorii =
a) a ține cu orice preț să se însoare;
b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei.
2. Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaimă. [
Var.:
dấldoră s. f.] – Din
bg. dărdoja.dârdoră (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))dấrdoră s. f., g.-d. art.
dârdorei; pl. -
dârdoră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dấrdoră (pop., mai ales în expr.
în dârdoră) s. f., g.-d. art.
dấrdorii; pl.
dấrdoridârdoră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DẤRDORĂ, dârdori, s. f. (
Pop.)
1. Toi (în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces); zor. ◊
Expr. A fi în dârdora însurătorii =
a) a ține cu orice preț să se însoare;
b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei.
2. Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaimă. [
Var.:
dấldoră s. f.] — Din
bg. dărdorja.