dușegubină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUȘEGUBÍNĂ, dușegubine, s. f. Răscumpărare (în bani sau vite) percepută în Moldova și Țara Românească pentru comiterea unui omor, a unui adulter, pentru răpirea unei fete etc. –
De4 +
șugubină.dușegubină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dușegubínă s. f.,
g.-d. art. dușegubínei; pl. dușegubínedușegubină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUȘEGUBÍNĂ, dușegubine, s. f. Răscumpărare (în bani sau vite) percepută în Moldova și Țara Românească pentru comiterea unui omor, a unui adulter, pentru răpirea unei fete etc. —
De4 +
șugubină.