dușman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUȘMÁN, -Ă, dușmani, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva; vrăjmaș.
2. Inamic (
1) (în război). [
Acc. și: (
reg.)
dúșman] – Din
tc. düșman.