duruire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DURUÍRE,duruiri, s. f. Acțiunea de a durui și rezultatul ei. – V. durui.
duruire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) duruíre s. f., g.-d. art. duruírii; pl. duruíri
duruire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DURUÍRE,duruiri, s. f. Acțiunea de a durui și rezultatul ei. — V. durui.