duroare (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
duroáre s.f. (reg.) 1. durere. 2. (înv.) podagră; reumatism.
duroare (Dicționaru limbii românești, 1939)
duroáre f., pl. orĭ (lat. dǒlor, -oris; it. dolore, pv. cat. sp. dolor; fr. douleur, pg. dór. V. dor 1). Vechĭ. Durere. Azĭ. Ban. Pl. Podagră.
duroare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
duroare f. (Banat) pl. podagră, reumatism: iarbă de durori. [Vechiu-rom. duroare, durere («cu trudă și cu durori, să se hrănească». Moxa = lat. DOLOREM].